- a face o afirmaţie
- to make an assertion / a statement.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a face o afirmaţie
Look at other dictionaries:
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
dublu — DÚBLU1 s.n. v. dublă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DÚBLU2, Ă, dubli, e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ♢ Cuvânt (sau… … Dicționar Român
Criticism of Traian Băsescu — Allegations of Communist related activitiesOver the years, Băsescu was repeatedly accused of involvement in the Communist regime s infamous Securitate. These allegations usually concentrate on his career, most notably on his nomination as chief… … Wikipedia
cinste — CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ loc … Dicționar Român
onoare — ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s.f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ♢ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care şi au dat viaţa cei care au luptat pentru apărarea patriei. ♢ loc. adj. De onoare = a) demn de încredere,… … Dicționar Român
vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… … Dicționar Român
demitiza — DEMITIZÁ, demitizéz, vb. I. tranz. A face ca un lucru, o idee să şi piardă caracterul mitic. ♦ p. gener. A face să dispară o afirmaţie falsă, o scorneală; a demistifica. – cf. it. d e m i t i z z a r e . Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
subînţeles — SUBÎNŢELÉS1, subînţelesuri, s.n. Ceea ce se înţelege în mod indirect dintr o afirmaţie, dintr un context etc.; aluzie. ♢ expr. A vorbi cu subînţeles (sau subînţelesuri) = a face anumite aluzii, a nu şi exprima direct gândul. – v. subînţelege.… … Dicționar Român
poveste — POVÉSTE, poveşti, s.f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste şi în care binele triumfă; basm; p. ext. naraţiune cuprinzând fapte posibile sau… … Dicționar Român
veni — VENÍ, vin, vb. IV. intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbeşte sau despre care se vorbeşte; a se apropia de un loc, de o aşezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr un anumit loc. ♢ expr. Du te vino subst. = mişcare,… … Dicționar Român
